Stiri Zilnice
Cum influențează multinaționalele economia românească. Plusuri și minusuri
Data: 29-11-2019
În ultimii ani, activitatea firmelor străine din România a început să fie din ce în ce mai mult contestată, de tot mai multe voci, culminând cu declarațiile făcute de la cel mai înalt nivel, în vremea când PSD –ul și Guvernul au fost controlate de Liviu Dragnea. Este vorba despre faptul că prezența companiilor cu capital străin în România ar afecta activitatea celor cu capital autohton, dar și despre efectele pozitive ale prezenței capitalului extern în țara noastră, care nu ar fi atât de semnificative.

Chiar Banca Națională a României scrie, în Raportul anual pentru 2018, că ”pentru economia românească a fost identificat un impact indirect (al prezenței firmelor străine – n.r.) cumulat aproape nul: efecte de antrenare pozitive în relația furnizor autohton – client multinațională și efecte negative pe orizontală, între competitori”.

Totuși, același document arată că ”firmele cu capital străin din România au o contribuție directă în economie, pozitivă și semnificativă, atragerea de Investiții străine directe – ISD aducând beneficii prin volumul mai mare al investițiilor, al producției și al ocupării și remunerării forței de muncă, care în final au ca rezultat creșterea economică (inclusiv structurală)”.

Pentru o analiză mai atentă asupra motivelor care pot stârni nemulțumiri legate de prezența companiilor stăine în România, am stat de vorbă cu Adrian Bența, specialist în fiscalitate.

”Una din metodele care nu sunt plăcute pentru producția națională dar sunt complet legale este cazul în care o firmă producătoare dintr-un stat membru UE înființează în România o firmă care are ca scop doar vânzarea produselor firmei – mamă de afară. Dau un exemplu absolut întâmplător: o fabrică franceză de producție cașcaval înființează în România o firmă care nu produce nimic la noi ci doar cumpără marfa din Franța, de la firma-mamă și o vinde în țara noastră.

Este absolut legal, din păcate, dar asta înseamnă libera circulație a bunurilor și serviciilor la nivel de comunitate, prin prisma apartenenței la UE și a legilor comerciale internaționale”, a declarat specialistul în fiscalitate pentru Capital.

Probleme la prețurile de transfer

”Firma putea să fie foarte bine și din SUA: sunt o multitudine de firme care cumpără doar pentru distribuție. Problemele apar însă la prețurile de transfer, când companiile cumpără la prețuri mai mari decât piața și exportă profitul.

Alte practici discutabile, care se întâmplă foarte des, presupun ca o companie străină să cumpere, din diverse considerente, acțiunile unui producător din România, după care îi încetează producția. Aici pur și simplu e o problemă de concurență, care ar trebui identificată de Consiliul Concurenței.

Din punct de vedere normativ, este o practică incorectă, dar din păcate se întâmplă”, a adăugat Adrian Bența.

Automatizarea face diferența

”Probleme apar și în cazul automatizării. Dau iar un exemplu la întâmplare: avem o fermă agricolă, unde nu există mecanizare puternică, ci un număr mare de salariați, chiar dacă sunt plătiți cu salariul minim. Or, dacă vine concurența cu un singur om plătit foarte bine, dar cu un tractor automatizat (am văzut acum că există tractoare din astea care pot fi conduse direct prin satelit, fără șofer), este foarte greu să concurezi cu o astfel de automatizare.

Sau, ne uităm la celebrele văcuțe olandeze, modificate genetic până la paragenitism, e de ajuns să facă o biată vaca din aia 80 de litri de lapte (nu discutăm acum ce fel de lapte e ăla), în comparație cu o vacă românească, ce dă 20-30 de l de lapte, și ferma românească este scoasă de pe piață”, a mai spus el.

Nivelul subvențiilor și alte piedici

”Mai putem vorbi de sistemul de subvenții, de ajutoare de la stat. Ajutoarele pentru producție în Vest sunt mult mai mari decât la noi. Atunci, în cazul unui litru de lapte, care costă la raft 5 lei, în Polonia este subvenționat cu un euro, adică tot prețul, în România subvenția e de câțiva eurocenți. Așa că firma străină normal că își permite să producă doar pe subvenție.

Există și cazul în care chiar autoritățile române introduc companiilor românești standarde de calitate mult mai dure decât cele de afară, dezavantajându-le în fața firmelor străine. Factorii responsabili de la noi cam exagerează cu zelul și își cam dau sarcini suplimentare.

Companiile strâine din România nu urmăresc, până la urmă, decât să își maximizeze profitul și să plătească, pe cât se poate, cât mai puține taxe și impozite. Iar metodele pe care le găsesc pot fi absolut legale. Știți, fiscalitatea nu este morală. Nu, este complet imorală: bagi mâna în buzunarul unuia, să îi iei niște bani”, spune Adrian Bența.

Pragul peste care se poate trece

”Cei ce sunt băieți deștepți, eludează fiscalitatea în interiorul legii și se cheamă optimizare fiscală. Chiar dacă este optimizare fiscală agresivă, tot în interiorul legii rămâne. Care nu sunt suficient de deștepți, exced cadrul legal și trec la evaziune fiscală. Asta depinde de fiecare. Codul fiscal nu este matematică, este o înșiruire de prevederi normative prin care unii mai deștepți știu să se strecoare.

În ceea ce privește eludarea statului, unele societăți străine poate că au acest obiectiv, altele nu – se conformează legii. Nu pot fi toți băgați în aceeași oală. Dar, din experiența mea, marea majoritate a firmelor stăine își doresc conformarea la legislația din România. Își propun să obțină o anumită rată a profitului, cu respectarea legislației. Și atunci pun presiune pe alte reduceri de cheltuieli: salarii cât mai mici, automatizare, credit furnizor cât mai mare și tot așa”, precizează specialistul fiscal.

Plusuri și minusuri

”Atunci când firmele străine lezează interesele celor românești în afara cadrului legal, statul român poate să aplice directivele privind concurența. Este însă o eroare majoră să plecăm de la ideea că firmele străine parazitează economia românească: fără ele, situația ar fi cu mult mai proastă. Deocamdată, multinaționalele asigură două treimi din veniturile acestei țări. Ele au salarii mai mari, pentru anumite tipuri de angajați și plătesc deci suficiente taxe în România. În plus, plătesc și taxe locale și alte tipuri de taxe.

Problema este a statului român, ca legiuitor, cât de bine știe să păstreze profitul în România, ca să îl impoziteze. Să fim sinceri: în momentul în care am auzit că Mercedes vrea să facă o investiție în zonă, dar ocolește a priori România, ne-a părut rău, pentru că este o mare companie. Când a plecat Nokia, când mai pleacă una și alta, plângem după ele. Dar când sunt aici, noi le dăm cu bățul. O multinațională are și rele și bune. Nu poți să spui că este doar foarte bună sau doar foarte rea. Ele vin cu avantaje și dezavantaje.

Ce se poate face

Avantajul unei multinaționale, când staționează aici, este că aduce alți subcontractori și se dezvoltă pe orizontală, chiar dacă ptem vorbi de suspiciuni că exportă profitul. Tot guvernul român este cel care ar trebui să stimuleze, prin intermediul facilităților și ajutoarelor financiare pe care le acordă, ca dezvoltarea pe orizontală a multinaționalelor să includă cât mai multe companii românești”, a conchis Adrian Bența.

O concluzie asemănătoare trage și Raportul BNR pentru 2018, în privința beneficiilor prezenței firmelor străine în țara noastră: ”pentru a îmbunătăți rezultatele în planul influențelor indirecte, ar fi oportune politici de natură să maximizeze efectele care pot decurge din colaborarea furnizori locali – multinaționale. În acest sens, pot fi dezvoltate programe naționale care să promoveze parteneriatul dintre companiile străine și cele locale sau care să ofere asistență pentru producătorii autohtoni, prin intermediul cărora aceștia să dobândească abilitățile necesare pentru a putea satisface cerințele clienților străini”.
© 2019 LicitatiaPublica.ro